Cartea de fata trebuie salutata ca o incercare temeinica de a trece dincolo de stereotipurile familiare si de verdictele sumare cu care se hraneste aceasta noua gandire unica superficiala, nu, desigur, pentru a schimba evaluarea globala negativa a functionarii si (non)performantelor statului comunist roman, ci doar pentru a clarifica teoretic mecanismele si resorturile actiunii publice institutionale a acestui stat. Numai o atare abordare, gasesc eu, poate fundamenta efectiv judecata finala competenta asupra faimosului (odinioara) cuplu ?organele noastre de partid si de stat?, cuplu care, noua, celor ce am trait acele vremuri, ne provoaca si azi fiori ? nu de bucurie, desigur.
Cărți,multe cărți.
