?Draga mea. Azi am innoptat intr-un hotel prost din Bucuresti. Nu stii cat de mult imi lipsesti. Imi vine sa ma urc pe pereti. Imi vine sa ma arunc de la fereastra. Imi vine sa mananc fara sa ma opresc. Am luat tot din minibarul astora si nu m-am saturat. O sa ma apuc sa le mananc perdelele, patul, tabloul de pe perete, televizorul si, cand o sa termin tot, o sa ma mananc si pe mine. O sa incep cu picioarele, bazinul, sexul, pieptul, mana stanga, o sa las la urma mana asta dreapta, pana va scrie ultimul cuvant, si acela sa fie adio.?
Atata onestitate si atata umor pot pune bazele unei noi civilizatii? - Daniela Costiana
Kaos Moon e acel frumos nonsalant care te face sa mergi in pielea goala prin oras, fara sa-ti fie rusine! Scrie ca si cum face sex si face sex precum scrie? - Fred Schonfeld
Iti multumesc din tot sufletul pentru starea de bine pe care o am atunci cand iti citesc cartile! - Denisa Victoria
Nu stiu, bro?, as putea spune ca Scrisorile catre Rita sunt atat de bune, incat ajung la timp chiar si cu posta romana. - Valetul de Trefla
Daca nu ar exista Scrisorile lui Eminescu, in mod sigur Scrisori catre Rita ar fi materie obligatorie pentru bac. - Costel Zaharia
O mizerie intelectuala sine qua non? oxigenul din aer, apa izvorand din pamant, sticla de votca si Rita din Scrisori. - Liviu Fenoghen
Fragment din cartea "Celelalte scrisori catre Rita" de Kaos Moon:
"Viata merge inainte oricum. Ca uneori te mai ia si pe tine de toarta, asta e norocul tau. Urasc sa te aud spunandu-mi asta in loc de adio. Urasc sa te vad mimand resemnarea in spatele unui urlet isteric. Si nu, dupa ce pleci tu, viata nu merge inainte, ci se opreste un pic si o ia inapoi. Catre punctul zero, catre momentul in care te-am cunoscut si un pic chiar mai inapoi, cand bantuiam ca doua muste aiurea, fara griji, fara un sens neaparat, abandonate zborului in interiorul propriului ego.
Nu vreau sa simt ceea ce simt acum, pentru ca nu ma doare, ci ma enerveaza. Sa sufar dupa o femeie a devenit o rutina, la fel si cu a iubi una. Pana la urma, cand te-am apropiat, stiam ca va fi doar pentru o perioada de timp. Mai lunga, mai scurta, una in care viata a mers inainte. Imi fac paragraf in cap cu ceea ce ai insemnat pentru mine si ma aleg doar cu o migrena. Iau un piramidon si-mi trece. Pana la urma e doar o suferinta cu substrat chimic care se rezolva la fel, chimic. Imi vine sa te injur, imi vine asa sa te caut si sa iti vorbesc cum nu ti-am vorbit niciodata, ca unei straine, ca unei straine pe care o cunosc la fel de bine cum ma cunosc pe mine. Sa te privesc in ochi si sa-ti strig ca nu e drept, pur si simplu nu e drept sa traiesc indiferenta asta precum o flegma lipita de gat si pe care nu reusesc sa o slobozesc afara. De ce nu te urasc? De ce nu-mi vine sa-ti fac lucruri urate? De ce astept atat de calm sa treaca asta, sa ma resetez un pic si sa ma acuplez cu o alta? Una care acum bantuie ca o musca, abandonata zborului in propriul ego; nepregatita, neatenta, buna sa ma insoteasca mai departe in viata asta care merge inainte oricum. Viata merge inainte si fara tine, baby, iar abia asta este un pacat.
PS: in fine...
Cand a sunat telefonul, ma trezisem deja. Am raspuns. Nic, coboara, te rog, sa-ti dau cheia de la 25. Ok, Costy, am zis si-am inchis. M-am ridicat, m-am imbracat si am dat sa ies. Un kiss de plecare nu-mi dai?"
Cărți,multe cărți.
