„…fă cu mine după mila Ta. Zdrobește-mă și mă vindecă. Lovește-mă și mă vindecă. Mă duc pe mine jertfă Ție. N-am dorință afară de dorința de a împlini voia Ta. Învață-mă să mă rog… însuți Te roagă în mine. Amin…” Cuvintele de mai sus aparțin regretatului scriitor și publicist George Țâra și reprezintă „o necunoscută rugăciune”, pe care George Țâra o propunea „acestui nou om și acestei noi lumi”… Erau publicate în Actualitatea din 1997 – o revistă condusă chiar de el, înființată la Bistrița la inițiativa unor tineri scriitori și intelectuali ai orașului – în învolburații ani 90… La trei trei ani de la trecerea sa în neființă, Alexandru Uiuiu a coordonat un emoționant volum de mărturii dedicat lui George Țâra, dar și fragmente din publicistica sa. George Țâra – „un tână inteligent, de un bun simț natural, cu dreaptă măsură a ceea ce se petrecea în jur, mai curând discrt, dar gata să se dedice cauzelor de interes public”… Așa îl portretiza profesorul Andrei Marga, în timp ce poetul Alexandru Cristian Miloș ne reamintește în volumul intitulat „Ce rămâne din ce trece” că George Țâra a fost „un jurnalist combatant, rafinat, erudit și un orator spontan, eseist și publicist de talent, semănând în discurs cu filosofii atenieni din Agora antică, demn, gospodar și iubitor de natură, animale, oameni… George Țâra a fost și „întemeietor de ziare și publicații, formator de opinie și de tineri jurnaliști – fire bonomă, modestă, jovială, mereu un bun sfătuitor pentru cei din preajma sa…”
Cărți,multe cărți.
