„În cărticelele vârstelor fragede, Constanţa Buzea ştie - dintr-o dublă intuiţie, de poetă şi de mamă - că universul există în măsura în care limba dă nume la ceea ce simţurile tale percep confuz. Că natura este decupată după liniile trasate de limba maternă (vezi studiile unor Edward Sapir şi Benjamin Lee Whorf). Copilul deschide ochii într-o lume deja organizată de limba comunităţii şi deprinde, odată cu ea, şi această organizare. Când gândirea în sensul de orientare în lume întâlneşte vorbirea, copilul descoperă că orice lucru are un nume, fie el şi inventat ad-hoc. Numind, schiţăm un pas înspre realitate. A vorbi înseamnă a trăi, a fi viu, în mişcare, în progres - adică, neterminat, dar cu toate valenţele desăvărşirii în acţiune. (...) În doi ani, un copil nu poate învăţa prea multe cuvinte [...], dar în doi ani ochii tăi au văzut o mare parte din lucrurile care stau pe pământ. Ce nu se poate spune, se poate desena, cu creioane şi fără gumă, căci lumea e exact aşa cum o desenează copilul, ea îi acceptă calm interpretările stângace." Irina Petras Cuprins Să facem cunoștință/ Raza de soare/ Copacii făceau făceau fâș-fâș/ Ploaia se pregătea să cadăNorii cei răi/ Raza de soare te face să râzi/ Cum se ascunde pisica/ Lăbuța pisicii/ Degetul Arătător/ Fetița și păpușile/ Degetul Mare/ Degetul Mijlociu/ Laptele știe o poezie urâtă/ Cum să pedepsim laptele/ Mai departe/ Degetul Inelar/ Cum punem un inel pe deget/ Poezie pentru Inelar/ Degetul Mic/ Degețel cumințel/ Poezie mică pentru Degețel/ Hai să desenăm ceva/ Musafirul din sertar/ Lucrurile din casa noastră stau la locul lor/ Cine plânge/ De ce e întuneric în sertar/ Unde stă fetița/ Fetița stă într-un oraș/ Cheia mică/ Cine trage cu urechea/ În sertar e liniște/ Să desenăm/ Să ne jucăm de-a școala/ Hai la groapa cu nisip/ Cum mergem pe o scară/
Cărți,multe cărți.
