CARTEA VIETII SFINTEI TEREZA DE AVILA
"Mi se pare ca am citit sau auzit undeva aceasta comparatie, care mi se pare ca se potriveste de minune subiectului meu. Acela care incepe sa faca rugaciune launtrica trebuie sa-si imagineze ca incepe sa amenajeze, pe un pamant foarte neroditor care face buruieni, o gradina in care sa se rasfete Domnul nostru. Maiestatea Sa smulge buruienile si sadeste plantele cele bune.
Sa consideram ca acesta este un fapt deja implinit atunci cand un suflet s-a hotarat sa se dedice rugaciunii si a inceput sa o practice. Datoria noastra, ca buni gradinari, este sa muncim, cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru cresterea si udarea plantelor ca sa nu piara, ci sa ajunga sa faca flori parfumate, spre mai marea bucurie a Stapanului nostru. Atunci, El va veni adesea sa se delecteze in aceasta gradina si sa se bucure intre aceste virtuti."-(V 11,6)
"Iar pe cei care inca n-au inceput sa practice rugaciunea ii rog, pentru numele lui Dumnezeu, sa nu se lipseasca de un bine asa de mare. Aici nu este nimic de temut, ci numai de dorit. Deoarece, chiar si atunci cand n-am realizat nici progresul, nici eforturile pentru desavarsire, asa incat sa meritam mangaierile si bucuriile pe care Domnul le daruieste celor desavarsiti, totusi vom castiga, putin cate putin, o cunoastere a drumului spre cer; si, daca perseveram, nadajduiesc in mila lui Dumnezeu, care pe nimeni dintre cei care si L-au facut prieten nu l-a lasat nerasplatit.
Dupa mine, rugaciunea launtrica nu e nimic altceva decat intretinerea unei relatii de prietenie, a sta deseori de vorba, in intimitate, cu Acela despre care stim ca ne iubeste."-(V 8,5)
Cărți,multe cărți.
