"Cateva decenii de incercari reusite si drame intelectuale sunt cuprinse in paginile acestei carti, incercari pe care Lucian Giurchescu le-a trait, respirat, simtit. Viata artistica a unor actori, regizori, scenografi ? care si-au dat intalnire pe scandura scenei ? devine prezenta prin amintirile vii ale domniei sale. Impresionante prin sinceritatea lor, confesiunile domnului Lucian Giurchescu ne introduc in paienjenisul unor vremuri zbuciumate, in care si gandurile oamenilor erau confiscate. Pentru domnia sa teatrul a fost taramul familiar al deplinei libertati de fantazare. Cel mai important fapt este ceea ce a reusit sa realizeze in vremuri grele si tulburi. Si a realizat teatru la superlativ. Spectacolele create de Lucian Giurchescu au schimbat mentalitati ?artistice? si au alungat cenusiul vietii cotidiene. Cine a avut sansa sa le vada ? Brecht, Cehov, Caragiale sau Ionescu ? nu a ramas indiferent. Perioada realismului socialist adanceste starea de neliniste, de cautari a unor elemente noi, moderne care sa iasa din formele teatrale impuse de politrucii romani sau de consilierii sovietici. Acolo unde se voia gandirea moarta sau creatia lipsa, Giurchescu si alti cativa colegi de-ai sai au gasit noi modalitati de expresie artistica. Curaj, talent, nebunie?! Poate toate acestea la un loc au dat nastere, in acei ani de cumplita cenzura, la spectacole de neuitat. Sunt ani in care artisti veritabili incercau sa fenteze, prin mijloacele lor, cenzura politica. Desi realismul socialist, cu infricosatoarea-i cenzura, punea stavila oricarei incercari de a face arta, tinerii nostri regizori au putut sa impuna, cu fantezie si inteligenta, un nou limbaj scenic, care nu de putine ori a dat de furca ?paznicilor? comunismului mirobolant. La inceput cu pasi timizi, mai apoi din ce in ce mai indrazneti. Dar cu ce sacrificii, cu ce nervi framantati, intinsi pana la pragul nebuniei. S-a vorbit si nu prea despre aceasta atroce cenzura in teatru." (Vera Molea)
Cărți,multe cărți.
