Atunci cand Petre Pandrea nu i-a mai putut smulge pe inocenti din ghearele justitiei, ba chiar, curand, avea sa-i urmeze si el la inchisoare tocmai pentru ca incercase sa-i apere, tot ce a mai avut puterea sa faca a fost sa scrie povestea lor, a calugarilor de la Manastirea Sihastru si a calugaritelor de la Manastirea Vladimiresti, vazuta fara detasare, pentru ca totul abia se petrecuse, se petrecea inca, iar naratorul era, mai inainte de a fi inchis in temnitele statului comunist, zavorat in propriul lui destin, in propriile lui viziuni, ochii lui de barbat incercat priveau prin lentila lacrimei judiciare, fara putinta de a mai aduce vreo usurare.
Cărți,multe cărți.
