Numele meu este Tate. Totusi, el nu imi spune asa. Nici macar nu i-ar trece prin cap sa mi se adreseze atat de familiar, asta in cazul in care mi s-ar adresa cat de cat. Nu, abia daca imi vorbeste. Dar nici nu ma lasa in pace. Candva, am fost cei mai buni prieteni, dupa care a inceput sa se lege de mine si a decis ca scopul lui este sa imi ruineze viata. Am fost umilita, exclusa si barfita in toti anii de liceu. Cu cat trecea timpul, cu atat mai chinuitoare deveneau farsele si zvonurile puse la cale de el, si deja mi se facuse lehamite sa ma tot feresc din calea lui. Am plecat chiar in Franta pentru un an de zile, ca sa il evit. Doar ca, acum, m-am saturat sa ma mai ascund si nici de-aL naibii nu il voi lasa sa-mi distruga ultimul an de liceu. Poate ca el nu s-a schimbat, dar eu am facut-o. Este timpul sa ripostez. Nu mai am de gand sa-l las sa-si bata joc de mine.
Cărți,multe cărți.
