Bel-Ami

Cel de-al doilea roman al lui Guy de Maupassant spune povestea lui Georges Duroy de Cantel, poreclit "Bel-Ami" de catre admiratoarele sale, un tanar ambitios si fara scrupule, si a ascensiunii sale sociale in Parisul de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Departe insa de a fi un simplu roman de dragoste, Bel-Ami este un roman de moravuri, o carte despre bani, sex si putere, o satira a lumii finantelor, afectata de scandalurile provocate de ciocnirea dintre afaceri si politica, dar si a lumii jurnalismului. Bel-Ami este cel mai bun roman al lui Maupassant si unul dintre cele mai citite romane franceze din toate timpurile. Fragment din romanul "Bel-Ami" de Guy de Maupassant: ?- La revedere, Bel-Ami! Ea ii stranse mana foarte tare si foarte mult timp. Georges se simti miscat de aceasta marturisire tacuta, cuprins deodata de dragoste pentru aceasta burgheza ?boema" si naiva care poate ca intr-adevar il iubea. ?Maine ma voi duce s-o vad", se gandi el. Indata ce ramase singur cu sotia sa, Madeleine incepu sa rada cu un ras slobod si glumet privindu-l drept in ochi: - Stii ca i-ai placut foarte mult doamnei Walter? - Haida de! raspunse el neincrezator. - Ba da, te asigur, mi-a vorbit de tine cu o mare aprindere. E asa de ciudat din partea sa! Ar vrea sa gaseasca pentru fetele ei doi barbati ca tine!... Noroc ca, la dansa, aceste lucruri sunt fara nici o insemnatate. El nu pricepu ceea ce voia sa spuna: - Cum fara nici o insemnatate? - A! Doamna Walter e una dintre acelea de care niciodata nu s-a vorbit nimic, dar stii, niciodata, niciodata. N-are nici un cusur, din toate punctele de vedere. Tu il cunosti pe barbatul ei ca si mine, dar in ceea ce o priveste pe dansa, e cu totul altceva. Ea a suferit de altminteri mult, din pricina ca a luat de barbat un evreu, dar i-a ramas credincioasa. E o femeie cinstita. - O credeam si pe dansa evreica, se mira Du Roy. - Ea? Deloc, patroneaza o multime de societati de binefacere. E maritata chiar religios. Nu stiu daca a fost numai o prefacatorie botezul patronului sau daca biserica s-a facut ca nu vede. - Ah!... vasazica... ma vaneaza? murmura Georges. - Da, fara nici o indoiala. Daca n-ai fi insurat, te-as fi sfatuit sa ceri mana... Suzanei, nu-i asa, mai degraba decat pe-a Rosei? El raspunse rasucindu-si mustata: - Nici ma-sa nu-i de lepadat. Dar Madeleine se necaji: - Daca vrei, draga, pe ma-sa, ia-o. Dar nu mi-e frica. Doara nu la varsta ei se savarseste cea dintai greseala. Trebuie deprindere mai din vreme. Georges se gandea: ?Oare sa fie adevarat ca as fi putut lua de nevasta pe Suzanne?... Apoi dadu din umeri: Prostie!... Parca tatal ei s-ar fi invoit vreodata sa mi-o dea!" El isi fagadui totusi sa observe cu bagare de seama de acum inainte purtarea doamnei Walter fata de dansul, fara a se intreba, de altminteri, daca ar putea trage vreun folos. Toata seara fu leganat de aduceri-aminte din dragostea lui cu Clotilde, gesturi gingase si senzuale in acelasi timp. Isi amintea ghidusiile si farmecele ei, hoinarelile lor. El isi zicea: ?Intr-adevar, e foarte draguta. Da, maine ma voi duce s-o vad." A doua zi, indata ce pranzi, se duse intr-adevar in strada Verneuil. Aceeasi slujnica ii deschise usa si, prietenoasa cum sunt slujnicele micilor burghezi, il intreba: - Veste buna, domnule? - Da, fetito, raspunse el. Si intra in salon, unde o mana stangace facea game la pian. Era Laurine. Crezu ca-i va sari de gat. Ea insa se ridica serios, saluta cu ceremonie, cum ar fi facut o persoana in varsta, si se retrase cu raceala. Avea o astfel de purtare, de femeie jignita, incat el ramase mirat. Mama sa intra. Georges ii lua mainile si i le saruta. - Cat m-am gandit la tine, ii spuse el. - Si eu, raspunse ea. Se asezara. Isi zambeau, uitandu-se unul in ochii celuilalt, abia abtinandu-se de a nu se saruta. - Scumpa mea Clo, te iubesc! - Si eu. - Atunci... atunci... n-ai fost asa de suparata pe mine? - Da si nu. Casatoria ta m-a amarat, dar pe urma am inteles motivul tau si mi-am zis: ?Lasa, intr-o zi sau in alta are sa-mi vina el". - N-am indraznit sa vin; ma temeam de primirea ce-mi vei face. Nu indrazneam, insa aveam mare dorinta.?