Fluxul poeziei lui Markó Béla nu cunoaşte abateri, întreruperi, dovedind astfel o remarcabilă forţă lirică. Autorul este stăpân pe o artă modernă, viguroasă, surprinzătoare. Avem de-a face cu texte ce se devoalează permanent în faţa „privitorului“, cu zone ticluite ingenios, astfel încât să asigure starea de echivoc specifică oricărei poetici bine temperate.