Cartea incearca sa surprinda modul in care a fost receptata figura conducatorului revolutiei romane din Transilvania din momentul asezarii trupului sau la 13 septembrie 1872 in mormantul de la Tebea, pana in prezent.
Autorii releva faptul ca pana la Marea Unire din 1918 memoria eroului Avram Iancu a fost jignita in numeroase ocazii, mai ales cand s-a dorit ridicarea unei statui, sau amenajarea mormantului de la Tebea, dar dupa 1918 cinstirea memoriei si a personalitatii lui a inceput sa se desfasoare normal, apogeul manifestarilor fiind in 1924 la implinirea a 100 ani de la nasterea sa. Dupa 1947 cinstirea memoriei sale intra intr-un con de umbra, dar se reia in preajma aniversarii centenarului mortii marelui erou.