Autoimun este volumul cu care Ioana Nicolaie revine la poezie dupa un lung ocol in roman si in literatura pentu copii. Daca in cartile ei anterioare ? Nordul, Credinta etc. ?, excelent primite de critica, miza pe recuperarea unui timp (al copilariei) si a unui spatiu (al lumii nord-transilvane in care s-a nascut), in aceasta noua carte interesul ei gliseaza spre accidentul biografic imediat si spre intrebarile fundamentale ale parcursului nostru prin lume.Autoimun urmeaza o poveste de adancime in care ?personajul principal? se imbolnaveste, la treizeci si cinci de ani, de o boala cronica. Sub acest pretext, el incearca prin fiecare poem sa-si identifice fragmentar si sa-si precizeze cat mai concret naratiunea care, de fapt, ii subintinde viata. Este atent la vocile din preajma, dar, mai ales, se asculta pe sine. Incearca sa vada mai putin detaliul medical, cat mai curand felul fractalic in care particularul reverbereaza in universal. Nu-si poate intrezari viitorul, insa reuseste sa decupeze din trecut oameni si intimplari relevante. Din aluvionarea acestor secvente, se contureaza un tablou complex, cu tonuri tari, precise, in care e vorba esential despre fiecare dintre noi, despre sens si non-sens, despre viata.
Cărți,multe cărți.
