?Cu o greu avuabila incantare, Nicolae Prelipceanu se va aseza mereu doar in lumina imputinata a crepusculului in care abia se mai percep, alunecand fantomatic, nalucile idealurilor si umbrele iubirilor. S-ar zice, indeajuns de constient de faptul ca sarcasmul obosit si aceasta blanda deprimare dau noblete poeziei, N. Prelipceanu va cultiva stilistica renuntarii si o anumita teatralitate a abandonului, lasandu-ne sa intelegem ca pe lume n-ar mai fi nimic de adaugat, poate «doar un salut fugar sau o plecaciune in plus».? (Eugen Negrici)
Cărți,multe cărți.
