Autenticul. O sclipire de geniu. Subtilitati atemporale

Exercitarea demnitatii umane de fiinta ganditoare, presupune manifestarea omului in toate imprejurarile ca fiinta unica si irepetabila, asa cum a fost conceputa de Creator. Autenticitatea este sporita de naturaletea care-l obliga oarecum, sa renunte la imitatie si sa fie el insusi.Omul gandit de Dumnezeu este in primul rand un crestin autentic, care si-a pastrat libertatea de a crede si in functie de aceasta, prinde contur chipul launtric. Crescendoul in evolutia chipului launtric depinde de felul in care rezoneaza cu constiinta proprie, care-l ajuta prin repetate ?schimbari la fata? sa se desavarseasca in asemanare cu chipul lui Dumnezeu. Unor astfel de persoane, mersul pe apa, zborul la propriu, le pot fi proprii, deoarece acestia au consimtit la ideea promovata de Sfintii parinti, ca omul doar prin spirit poate stapani timpul si spatiul.In paralel cu cei ai caror orizont spiritual depaseste limitele umane, primitivismul exista si el si-l percepem la promotorii practicilor medievale. Intr-un mod oarecum surprinzator concura la aceasta stare performantele tehnicii, care in parte au transformat omul intr-o ?entitate substituibila? dupa parerea filozofului Karl Jaspers. Pericolul in acest caz este cel recunoscut de un poet polonez care afirma ca: ?... omul va trai fara sine insusi?.Educatia spirituala este cea care poate sterge din memoria omului umbrele intunericului, important in acest context fiind ?exorcismul prin cultura?. Corifeii neamului care promoveaza ridicarea omenirii prin cultura, sunt prezenti atat in interiorul Romaniei cat si in afara granitelor ei si ne descriu pe acei romani autentici, care nu s-au dezis de neamul lor, indiferent de locul in care se gasesc.Spectrul spiritual al societatii romane contemporane contine oameni bine ancorati in spiritualitate si personaje lipsite de interes in ceea ce priveste cunoasterea.Omul traitor se hraneste din roadele ?Pomului vietii? si primul pas spre Inviere il face prin Sfanta Liturghie. Plinatatea sufleteasca si setea pentru infinit este atestata de bucuria de-a fi la impreuna rugare in cazul celor care participa la Sfanta Liturghie, dar si a celor care isi exprima sentimentele de iubire fata de ceilalti traind frenetic viata in lume, influentati de acordurile muzicale care fac sa vibreze corzile intregii lor fiinte. Acest fapt reclama mai multa ingaduinta, pentru cei care in acest mod traiesc comuniunea cu semenii.In general fiecare persoana traieste in propria sa lume, care nu intotdeauna concorda cu cea in care exista, ci cu felul in care o percepe si de modul in care-si gestioneaza interioritatea proprie.Ca-n oglinda lumea celor nevazute isi lanseaza proiectele in eter, iar cei care sunt pe aceeasi lungime de unda cu mesajele ?afisate?, le convertesc in fapte folositoare tuturor.Intr-o astfel de postura putem spune ca omul stapaneste prin spirit timpul si spatiul, dobandind astfel adevarata libertate.