Aspiratia omului spre fericire este fireasca, dar ea nu trebuie confundata cu bunastarea materiala. Este destul de frecventa aceasta eronata parere, in societatea moderna si post-moderna romaneasca, dar fara sustinere daca ne intrebam ce-nseamna fericirea. Sfanta Scriptura vine in intampinarea acestei nedumeriri si in capitolul ?Fericirile? ne face cunoscute nuantele pe care le poate imbraca fericirea. Spectrul fericirii se contureaza din momentul in care stim sa ne bucuram de lucrurile marunte si stim sa ne multumim cu putinul pe care-l avem. Cand experimentam bunatatea, mila si pacea cu toti oamenii, am creat bazele unei armonii, ce se extinde mult dincolo de noi in spatiul in care existam. Cel mai mare obstacol in calea fericirii il constituie prostia omeneasca, cand omul nu-si cunoaste menirea pe care o are in lume si se multumeste doar cu prezenta sa trupeasca pe pamant. Lipsa educatiei si cu atat mai mult a educatiei spirituale il tine pe om la distanta de adevarul despre el si despre lume si nu poate cunoaste acea reverie ce urmeaza descoperirilor in plan spiritual. In acelasi context specialistii din domeniul medicinei ne descopera cat de importanta este rugaciunea pentru evolutia omului, intrucat ea il tine in contact cu spatiul sacru ordonat, de unde primeste impulsuri printr-o substanta care face ca trupul lui energetic sa vibreze la viteze mai mari decat viteza luminii. Poezia iubirii o poate trai doar cel care nu si-a pierdut simtul misterului si traieste acea dragoste unica, diferita total de acel surogat de dragoste, care se reduce la senzatiile trupesti. Omul poate fi fericit doar cand in launtrul sau se instaleaza linistea si pacea si cand toate artificiile exterioare nu-i pot capta atentia. Romanul care nu s-a dezis de esenta neamului sau si de credinta sa, traieste in sensul cel mai profund cu putinta si in temeiul religiei iubirii, nuante surprinzatoare ale fericirii, imposibil de estimat de cei care evita sa urmeze voia lui Dumnezeu. Marii ganditori au inteles acest lucru printre care si Einstein care recunostea ca: ?Dumnezeu nu joaca zaruri cu universul?, ceea ce ar trebui sa-i faca mai retinuti pe cercetatorii de la C.E.R.N. de vreme ce tot oamenii de stiinta spun ca din univers cunoastem doar 5 %. Big Bang-ul a existat, dar nu in absenta lui Dumnezeu, chiar si omul a fost prezent la momentul crearii Universului fizic, in stare de entitate energetica. Sfantul Vasile cel Mare aduce un argument in acest sens: ?? inceputul, primul moment al fiintei create, ca si cum ar fi fost inaintea celor sapte zile?. Dumnezeu a facut mai intai lumea nevazuta, adica cea energetica, iar energiile dumnezeiesti au format materia prin incetinirea vitezei de deplasare sub viteza luminii. Reconvertibilitatea energiei si materiei formulata in secolului XIX de Einstein a fost pusa in aplicare de Iisus Hristos prin Inviere. Raspunderea noastra de adevarati fii ai lui Dumnezeu este cu atat mai mare cu cat: ?? fiecare gest al nostru pune lumea in vibratie si ii modifica starea?, dupa afirmatia Parintelui Dumitru Staniloae, noua ramanandu-ne misiunea de-a ne orienta spre cele bune pentru ca modificarea sa se produca in sens bun. In concertul ?simfonic? al constelatiilor, notele muzicale sunt sufletele oamenilor, care incheaga in jurul lor minunea om, ecoul lui vibrator inaltand imn de slava Tatalui tuturor.
Cărți,multe cărți.
