În formele foarte vechi de asigurare, oamenii își asigurau bunurile în călătoriile lor pe mare, ori animalele care le erau mijloace de tracțiune și avuție. Astăzi, această concepție există într-o altă formă. Casele, afacerea, bunurile materiale ocupă un loc important în asigurările generale. Pe acestea le asigurăm în mod obligatoriu, ori la inițiativa noastră, deoarece riscurile vechi nu au dispărut, ci s-au multiplicat în societatea actuală. Asigurările presupun ca principiu reparația prejudiciului suferit, refacerea sau înlocuirea bunului. Uneori bunurile nu mai pot fi reparate sau recuperate, dar ne putem lipsi de unele dintre ele. Spre deosebire de bunurile materiale, care sunt reparabile, singurul bun permanent al cărui proprietar unic suntem și pe care îl avem cu siguranță este viața. Acest bun are o valoare infinită, deci nu este determinabilă. Ori, condiția asigurărilor este cuantificarea, determinarea cu exactitate a valorii bunului asigurabil. Convențional, acordăm o valoare și acestui bun, astfel că, și asigurările de persoane, de viață de sănătate, de pensii private, pensii ocupaționale și produse PAN Europene, precum și asigurările de răspundere civilă sunt incluse în asigurări de către societățile de asigurare. Pentru asigurători, viața ca „bun asigurabil”, este o afacere.
Cărți,multe cărți.
