„Voiam sa incep aceasta scurta prezentare prin semnalarea originalitatii poeziei Mihaelei Roxana Boboc, dar mi-am dat seama ca risc sa comit un pleonasm. Dupa cum ne reaminteste Martin Amis, poezia este originalitate. La limita, poetii sunt originali sau nu sunt. Iar poeta noastra este. Asta nu inseamna ca nu frecventeaza o arie tematica in comun cu ceilalti poeti – in fond, temele zise poetice sunt limitate numeric -, ca nu apeleaza la tehnici cunoscute sau ca nu putem percepe imagini din registrul general al poeziei. Poezia nu-si afirma originalitatea prin raspunsul la intrebarea „ce” – ce foloseste -, ci prin raspunsul la „cum”. Acest „cum” ii confera originalitatea. in fapt, poeta oscileaza intre melancolia de subtext si pregnanta formulelor, adesea in registrul dur, dar si mai interesant mi se pare jocul cu timpul, tensiunea dintre timpul calendaristic – sunt numeroase marci ale acestuia in poeziile sale – si timpul care scapa calendarului si caruia nu ii put
Cărți,multe cărți.
