Cea mai bună carte despre revoluţia din decembrie \'89, o adevărată capodoperă, este scrisă într-un stil direct, brutal pe alocuri, combinînd într-o manieră unică umorul, tragicul şi fantasticul. Am început sã-mi revin. M-am visat cã-s Bill Clinton. Patrulam în Atlantic pe portavionul U.S.S. Falcon şi expediam mesaje de solidaritate poporului francez, poporului german şi poporului român. Chinezii, cu uniformele lor albastre, coloraserã toatã harta Europei pânã la Marea Mânecii. Din când în când, franţujii se opreau şi-şi luau pe cartelã, în gamele de carton, raţia de porc Chow Mein cu orez, care se gãtea pe stradã în furgoane de campanie, absolut neigienic. Pe relaţia Franţa se distingeau cel mai bine, pe Germania mai puţin, e un loc foarte umed, iar în România vedeam Carpaţii la rãsãrit şi o codiţã de şoricar ce se gudura prietenos ca un steguleţ alb. Fiţi bravi! NATO nu va muri! Îi încurajam de pe puntea superioarã. Dupã care am chemat-o pentru consultãri pe domnişoara Puşa Ionescu de la Şosetele Ude. Mi-am scos un trabuc, dar nu l-am aprins. Eram în Biroul Oval şi dânsa era dintr-o formaţie dupã care muream. Şi lângã ea m-am adus pe mine. Eram şi Bill Clinton, eram şi eu.
Cărți,multe cărți.
