Într-o zi, plimbându-mă prin parc, am observat un bilețel. L-am ridicat și am înțeles că era un ANUNȚ. Însă cu totul neobișnuit, scris cu litere strâmbe, de parcă erau ale unui copil care abia învață a scrie. Cu greu am deslușit următorul text: „Amun viz deuzebit Tare vreau la pezguit Grecdă nu e nicio crimă Cu drac, RÂMA.” De atunci, am început să fiu atentă la orice detalii care mă înconjoară. Și… minune! am început să găsesc astfel de anunțuri PESTE TOT – unele înfipte în crengile copacilor, altele lipite pe stâlpi, altele uitate pe bănci, iar uneori, când las geamul deschis, cineva mi le aruncă direct în casă! Bănuiesc că e cioara care mă urmărește, curioasă, de pe acoperișul de vizavi. Când s-au adunat mai multe, am hotărât să le descifrez și să le public. Citindu-le, poate veți fi și voi mai atenți la erori, la culori și la melcii-călători!
Cărți,multe cărți.
