Antigona

Antigona: Care sunt originile acestei povestiri? Cioara: De unde provine, așadar, povestea Antigonei? Ali Smith: Antigona este un personaj din mitologia greacă. Una dintre cele mai cunoscute și memorabile modalități în care povestea ei a fost repetată de-a lungul secolelor și unul dintre motivele pentru care povestea ei a dăinuit și a fost redată de nenumărate ori în tot acest răstimp sunt legate de faptul că există o piesă minunată, o tragedie scrisă de Sofocle în jurul anului 442 î.Hr. Sofocle a fost un renumit dramaturg grec (dar și general în armata greacă). El a scris peste o sută de piese. Majoritatea s-au pierdut, păstrându se doar șapte dintre ele, una fiind chiar Antigona. Aceasta este una dintre cele trei piese cunoscute drept Piesele Tebane; celelalte două sunt despre Oedip, tatăl Antigonei, și se intitulează Oedip la Colonos și Oedip Rege. Se pare că mai întâi a fost scrisă Antigona, chiar dacă evenimentele care se petrec în această piesă au loc după faptele înfăţişate în celelalte două. Este evident că Sofocle era foarte interesat de personajul Antigonei. De-a lungul secolelor, drama atât de reușită pe care a croit-o din istoria prinţesei, o poveste care se petrece atunci când un singur om se ridică împotriva regulilor și politicii orașului și ale țării în care locuiește, sau când o fată neputincioasă ridică glasul împotriva unui rege care se consideră atotputernic, o poveste despre ce se întâmplă atunci când o singură persoană refuză dictatul unui tiran, a fost mereu jucată, rescrisă și adaptată și nu și-a pierdut deloc din însemnătate sau vitalitate. Este genul de poveste care va fi mereu relevantă, din tot felul de motive, pentru că există lucruri care nu se schimbă nicicând, oricare ar fi secolul în care am trăi și oriunde ne-am situa în istorie. Povestea aceasta vorbește și despre ce este important pentru oameni, și despre felul în care aceștia fac ca să dea o importanță lucrurilor, şi despre modul în care ne comportăm unul față de celălalt, și despre semnificația puterii, despre ce ne îndeamnă ea să facem, despre cât de multă sau cât de puțină putere au cu adevărat oamenii.