Textele din această insolită carte sunt pe cât de bizare și absurde, pe atât de exacte în descrieri, ce au forța de a fixa pregnant imaginea. Un limbaj foarte concis, de mic tratat de zoologie imaginară dispus alfabetic. Așa cum remarcă Jean Renaud în prefața ediției originale, „importantă, mai mult decât senzația de coșmaruri banale, este operațiunea scrisului. [...] În primul rând, trebuie remarcată precizia vocabularului sau, mai exact, literalitatea sa“. Aproape de final, intră în scenă și persoana I, ca și cum autorul s-ar semna pe un tablou terminat, ca și cum ar marca, astfel, substanța pur ficțională a demersului său. O imagine de ansamblu în care, pe lângă denumiri existente (precum bondari, centauri, dragoni, limacși, mânătărci, vampiri), pe urmele versiunii franceze, traducerea a fost nevoită să inventeze destule zoonime (gen burgundii, caloplani, kabuto, mani, muskeli, urani) – ca să parafrazez finalul unuia dintre prozeme, tot atâtea resturi ale unor vise crude. (Laurențiu Malomfălean)
Cărți,multe cărți.
