"In cadrele unei filosofii occidentale a dorintei, iubirea nu apare nici ca simpla afectivitate si nici ca simplu epifenomen al sexualitatii. In definitiv, ce este iubirea? Este ea propriul meu sentiment, sentimentul celuilalt, necesara relatie dintre ele? In ce masura pot fi sigur chiar de sentimentul meu? Ce este operational definitoriu? Ca simtim nevoia sa stam in preajma lui? Ca facem dragoste, ca ne vedem frecvent cu celalalt, ca glumim cu placere cu el? Raspunsul la toate aceste intrebari este mereu interpretabil, este o chestiune de hermeneutica. Fenomenologia iubirii devine foarte vasta: de la iubirea romantica pina la filmele pornografice, de la puritatea iubirii adolescentine, "potrivit semnificatiei poetice", pina la nevrozele erotice ale psihanalizei si psihiatriei, de la mistica la magie erotica. Cu o singura conditie: in masura in care este purtatoarea "dorintei metafizice". Intrebarile-problema - de ce ne indragostim? de ce perseveram in a ne indragosti, in pofida experientelor noastre dezastruoase sau deceptionante? de ce discursul indragostit afirma, extatic si tangent la existenta, un absolut contrar realitatii experientelor noastre existentiale cotidiene? de ce credem ca iubirea va tine vesnic? de ce ne certam daca ne iubim? ce si cita legatura are iubirea cu sexualitatea? - capata sens filosofic de indata ce descoperim in ele prezenta semnificativa a "dorintei metafizice"." - Aurel Codoban Aurel Codoban (n.1948) este profesor la Universitatea "Dimitrie Cantemir" din Bucuresti, conduce doctorate in filosofie la Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca si conduce departamentul de Studii doctorale la Universitatea de Arta si Design din Cluj-Napoca. A sustinut cursuri de Semiologie si hermeneutica, Filosofia religiilor, Hermeneutica iubirii, Corp, gen si comunicare si sustine cursuri de Comunicare si Relatii Publice, Comunicare si negociere in afaceri, Semiotica gestuala. A publicat: Repere si prefigurari (1982) (Premiul pentru Eseu 1983), Structura semiologica a structuralismului (1984), Filosofia ca gen literar (1992, ed. a II-a, adaugita 2005), Introducere in filosofie (1995), Sacru si ontofanie (1998) (Premiul Academiei Romane 2000), Semn si interpretare (2001) (Premiul Fundatiei Culturale "Dacia"), Amurgul iubirii (2003, 2004, 2010) (Premiul Universitatii "Babes-Bolyai" 2004), Exercitii de interpretare (2011), Body Image and Relationship From Culture of Knowledge to Culture of Communication (2013), Gesturi, Vorbe si Minciuni: Mic tratat de semiotica gestuala extinsa si aplicata (2014). A coordonat: Postmodernismul. Deschideri filosofice (1995) si este prezent in numeroase volume colective. A participat la numeroase Conferinte internationale si nationale. Este vicepresedinte al Asociatiei romane de studii semiotice si membru in numeroase Colegii redactionale organisme si organizatii profesionale sau culturale. A primit Premiul Journal for the Study of Religions and Ideologies pe anul 2002 (pentru Filosofia Comunicarii) si Distinctia "Profesor Bologna" (2011).
Cărți,multe cărți.
