Poeta Alexandra Ana-Maria Constantin dezvaluie, pas cu pas, prefaceri interioare, uimiri, nelinisti, primii fiori prin care descopera misterul iubirii. Interesant este titlul acestui grupaj de poeme, Alti noi si alte ploi, titlu cu o anumita semnificatie la care poeta s-a gandit sau ne lasa pe noi, cititorii, sa descoperim. Sunt oare ipostaze ale devenirii, sunt oare capricii ale naturii sau poate ploaia, ca simbol al genezei, pregateste nasterea unui sentiment profund lumesc, iubirea? Oricum am lua-o, credem ca eul liric isi defineste trairile ca o zbatere de aripi, pregatindu-se de zbor, fara insa sa-si fi gasit pe deplin rostirea. (…) Sentimentul care predomina in acest grupaj de poezii este cel al asteptarii. Asteptarea implica speranta, un nou inceput sau, cum ar spune poeta, “o alta ploaie”, o alta ipostaza, o alta cautare. Sa astepti la marginea timpului ca in boboc de floare, traversand anotimpurile, pare a fi o poveste fara sfarsit, o iubire in ravnire continua, intr-un
Cărți,multe cărți.
