Alte camere, alte glasuri de ieri

?Va fi o mare surpriza: poeziile scrise de Alex. Leo Serban dau, intr-un fel, cheia alcatuirii lui sufletesti: incaperile si glasurile sale interioare erau inalt poetice. O provincie sentimentala, ciclu scris la 25 de ani, are falduri mateine, rasfaturi desuete risipite dupa voie de o bagheta ludica. Tonul este in raspar si in opozitie cu toate vocile oficiale ale acelei vremi. Un an mai tarziu, Aprilie orb si, desigur, intunecat, da seama de cruzimea lumii, filtrata estetic: dupa ce viata te face bucatele, poezia te recompune din cioburi, intr-un vitraliu. Dar gustul de cenusa ramane. In Alte camere, alte glasuri de ieri (1986) e o tesatura de voci lirice intinse pe panzele unor mari pictori. Ultimele doua parti, Gradini (2005) si Lispoeme (2010) sunt peisaje-stari, esente, ca viata dezbarata de coji inutile. Poemele lui Alex. Leo Serban sunt atinse de gratie: ce-a incercat a reusit fara gres, fara efort. O carte minunata. ?- Ioana Parvulescu Poezia, nu-i asa, trebuie sa fie rusinoasa si discreta, as spune ca o fata mare, daca nu ar fi considerata in acelasi timp demodata si neseducatoare. Poezia trebuie sa stea la locul ei, sa astepte sa-i vina randul, poate in alt secol, in alte vremuri, cu alti oameni si alte obiceiuri. ?Nu, nu se poate, inaltimea ta, ca e prea rufoasa! Nu se cuvine sa se arate in lume in halul in care e!...?- ii spunea printului insusi tatal Cenusaresei. Iar continuarea era: ?fata se aseza pe un scaunel, scoase din picior papucul de lemn ce tragea citeva ocale, si incalta condurul, care- veni ca turnat.? ?Cercul Poetilor Aparuti isi propune sa le ofere poeziei si poetilor condurul vizibilitatii, fara a-i deposeda de dragii lor saboti grei din lemn cu care se strecoara lent si obligatoriu discret prin meandrele contemporaneitatii. Alte camere, alte glasuri de ieri este mai mult decit un corp de texte, mai mult decit o tesatura de cuvinte. Aceasta carte este o decizie, iar deciziile cind se nasc sint prin definitie definitive. Oricine o va citi va intelege ca pentru Leo a fi poet nu ar fi putut fi niciodata o meserie, o carte de vizita, ci o permanenta, fie ea si ascunsa sau disimulata.?- Svetlana Carstean