Ce avem noi aici? Niste poeme, cateva portrete si poate ceva mai multe povestiri, intr-o insiruire oarecum cronologica, un fel de jurnal al ultimilor cinci ani, in care s-au asezat trairi, emotii sentimente, ganduri, nelinisti, bucurii, creionate atat cat m-am priceput. Nu stiu daca neaparat cu dibacie, dar sigur cu sinceritate. Lansate in spatiul public prin intermediul acestui fascinant instrument de socializare care este facebook-ul, m-am lasat uneori dezbracat de hainele artistului, in altele de cele ale omului, atat cat am considerat ca merita sa va trezeasca interesul sau curiozitatea. Asadar, o carte de poeme, portrete, povestiri, despre mine, despre oameni, despre intamplari, cu o prefata de Ioan Es. Pop care suna cam asa: Exista doua Facebook-uri pe lumea asta: unul utilitar, al lui Mark Zuckerberg, si altul poetic, al lui Nicu Alifantis. In FaceCartea lui Alifantis ma simt cel mai acasa, pentru ca aud simultan cuvintele si sunetul muzicii din spatele lor, chiar daca muzic
Cărți,multe cărți.
