La începutul războiului împotriva Uniunii Sovietice, alături de Wehrmacht s-au angajat în luptă aproximativ 600 000 de militari din trupele aliate; mai târziu, acestora li s-au adăugat numeroşi voluntari străini şi „auxiliari”. În punctul culminant al celui de-al Doilea Război Mondial pe frontul de est, fiecare al treilea soldat care lupta de partea Germaniei era străin. „Cruciada împotriva bolşevismului”, un slogan lansat de Hitler, a găsit ecou pretutindeni în Europa, atât la fasciştii convinşi, cât şi la cetăţenii ţărilor est-europene care luptau pentru a-şi câştiga independenţa faţă de URSS. Mulţi dintre aceştia nu au luptat doar pe front, ci s-au lăsat implicaţi şi în acţiuni criminale ale Wehrmachtului şi ale Waffen SS-ului. Acţiunile acestor combatanţi – blamaţi de Führer pentru eşecul Reichului, condamnaţi în patria lor pentru trădare şi apoi uitaţi – au fost neglijate sau trecute sub tăcere de istorici în perioada Războiului Rece, dar au fost glorificate de extrema dreaptă. Pe baza cercetărilor recente, Rolf-Dieter Müller oferă în premieră o imagine de ansamblu, sistematică şi concisă, asupra motivelor care i-au determinat pe aliaţii lui Hitler şi pe voluntarii străini să lupte pe frontul de est.
Cărți,multe cărți.
