Un roman complex, dar nu complicat, dezvoltat pe mai multe planuri narative, structurate, însă, foarte strâns, în jurul unor teme care se regăsesc în poezia noastră şi în mitologia extrem orientală, într-o construcţie barocă, asemeni ideilor şi proiectelor arhitectului Constantin Constantinescu, protagonistul textului, scrie Nicolae Stan în „Agonia lui Constantin”; mai întâi e hiperbola poetică a pre-istoriei existenţei, a vieţii de dinainte de naştere, din „celula cu pereţii văruiţi” a placentei, a pântecului matern, când lumea unde urmează să vină e percepută de acolo, cu ochiul „curat dinăuntru”, cu ochiul ce „înlăuntru se deşteaptă”, cum scrie Unicul. Ioan HOLBAN
Cărți,multe cărți.
