– Sunteți un redutabil „întrebător” (cam cinci-șase volume parcă), precum și un foarte solicitat „răspunzător” (cum ziceați? „Răspund, deci exist!”). – O situație ce m-ar tenta să parafrazez nițel celebrul imn „Gaudeamus”, punând la un moment dat refrenul: Vivat qui quaerit,/ Vivat qui respondet! Adică, Trăiască cel care întreabă,/ Trăiască cel care răspunde. Prin urmare, aștept întrebările. * – Fiind implicați în interviu, e firesc să vă întreb: cine vă sunt interlocutorii din antologia „Interviuri din secolele XX-XXI”? – Interlocutorii?… Doar câteva zeci de ziariști sau colegi care m-au întrebat ei pe mine. Eu sunt cel care am răspuns, care răspund. Pentru că am considerat de datoria mea să nu o fac pe mofturosul, când mi se pun niște întrebări, și să răspund la ele. Odată ce eu, pe parcursul foarte multor ani, am tot ispitit lumea, am întrebat zeci de personalități; era firesc să-mi întorc, onest, datoria.
Cărți,multe cărți.
