În 2019 se împlinesc 100 de ani de la primele alegeri generale organizate în România, bazate pe votul universal. Noul Parlament ales în noiembrie 1919 este cel care, la sfâr?itul lunii decembrie 1919, voteaz? în ambele Camere, în unanimitate, Legile pentru ratificarea unirii Regatului României cu Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banat, Cri?ana, S?tmar ?i Maramure?. Acest moment istoric are o multipl? semnifica?ie: unirea tuturor teritoriilor române?ti sub un singur stat, introducerea votului universal pentru b?rba?i ?i începutul unei noi etape în dezvoltarea ?i consolidarea institu?iilor democratice ale României Mari.
Privind retrospectiv în istorie, din perspectiva evolu?iei dreptului de vot, vom constata îns?, c? de-a lungul vremii, România a folosit diferite sisteme electorale în procesul de selec?ie a reprezentan?ilor na?iunii în autorit??ile publice ?i c? o lung? perioad? de timp dreptul de vot a fost unul cenzitar.
De?i în 1918 România adopt? legile privind votul universal, abia în anul 1946 România a instituit pe deplin universalitatea votului, acordând drept de vot ?i femeilor.
Pe lâng? analiza actelor normative din domeniul electoral care s-au succedat în ultimii 100 de ani în România, lucrarea con?ine ?i o selec?ie a celor mai importante acte normative care au reglementat dreptul de vot al românilor.
Cărți,multe cărți.
