Cuviosul Ioan s-a nascut spre sfarsitul veacului al XV-lea, in satul Silvasul de Sus, din apropierea oraselor Hateg si Hunedoara. El isi insotea parintii la lucrul campului unde, treptat, a inceput sa inteleaga, din contemplarea naturii, intelepciunea si atotputernicia Ziditorului tuturor. Credinta i-a sporit prin invataturile primite de la parintii sai dreptcredinciosi si prin rugaciunile facute in biserica satului, dar si in singuratate. Dorind sa-si inchine intreaga viata lui Dumnezeu, a parasit casa parinteasca si s-a inchinoviat in obstea calugarilor de la Manastirea Prislop, ctitorita de Sfantul Nicodim de la Tismana (1406), in care se pastrau inca vii amintirea si randuiala lasate de marele staret. Dupa mai multi ani si dupa ce s-a deprins cu virtutile ascultarii si smereniei, cu binecuvantarea duhovnicului sau s-a retras pe malul abrupt al paraului Slivut, nu departe de manastire, unde si-a sapat singur o chilie in pia-tra, cunoscuta pana azi sub numele de „Chilia” sau „C