Viata la omoruri

"L-am nasit, cum se spune, pe dl. Dan Antonescu, ca om de televiziune. O fac acum si pentru alta zona - cea a scrisului. Fostul politist, seful Serviciului Omoruri, de la Capitala, a scris o carte, cu titlul 'Viata la Omoruri'. Nu as spune ca a facut-o impins de mine, pentru ca inevitabil, chiar si neincurajat de cineva, autorul nostru de azi ar fi ajuns sa scrie si sa publice carti. E o simpla parere. Cred ca dorea mai demult sa o faca, dar a tot aminat. Scrisul e o lucrare a dracului de dificila si mai ales intimidanta. Mai e si efortul cerut, concentrarea pe care o solicita de la indraznet si pentru mai mult timp. Am banuit, nu stiu de ce, ca odata si odata va trece granitele profesiei lui, cea de politist (fost) la Judiciar, la 'Omoruri' - cum ne spune inca din titlu. Pe scurt, rezolva cazuri de crima. Povestile din aceasta carte sunt reale, s-au intimplat. Iar autorul s-a aflat in mijlocul evenimentelor. Avem ocazia, astfel, sa ne intilnim cu un martor ocular de prima mina, care stie bine ce spune. Vedem rolul jucat de el in rezolvarea acestor cazuri extrem de dificile. Aflam multe dedesubturi si observam si talentul lui Dan Antonescu de a evoca trecutul, de a reda atmosfera, de a povesti cum s-au petrecut lucrurile. Prin alte parti este deja de mult o obisnuinta ca diplomatii, politicieni, sefii de stat, spionii, politistii, etc, dupa retragerea din activitate sa-si depene in scris amintirile. Altfel spus, sa dezvaluie cititorilor ceva din experienta lor. Este ca si cum oamenii care au facut mari averi intorc prin gesturi filantropice ceva din ce au primit. Sansa de a te confrunta cu aspecte ascunse ale societatii la care nu au acces prea multi dintre noi, trebuie intr-un fel rasplatita. Este probabil aspectul esential al cartilor de memorii - sa nu lase sa se astearna uitarea peste situatii, evenimente, oameni, moravuri. Aici patrundem, gratie profesiei practicate in trecut de autor, in subteranele societatii - este o lume la care avem acces sporadic, numai cind un titlu provocator sau sinistru isi face loc pe prima pagina. Si asta se intimpla cind o crima abominabila se petrece undeva. De obicei, in medii sordide, la periferie, avind ca protagonisti adevarati monstri umani. Aceste subterane le scotoceste Dan Antonescu pentru cititorul avid de povesti politiste, care nu sunt rodul fanteziei, ci sunt inspirate din realitatea cea mai frusta. Plonjam intii in lumea Politiei, aceea care cauta zi si noapte faptasii. O intreaga galerie de figuri de politisti, procurori, avocati se perinda prin pagini. Sunt descrise cu simt de observatie. Este o ocazie foarte rara de a afla ceva despre aceasta lume discreta, ascunsa privirilor din afara. O lume care se misca conform unor reguli scrise, dar mai ales nescrise. Surprinde realismul. Autorul nu se lasa dus nici de nostalgie, nici de fabulatii. In colimatorul lui Dan Antonescu intra si lumea pegrei, subterana mizeriei umane, a crimei, a monstrilor umani. Aceeasi masura o gasim si aici. Autorul este atent la nuante, schiteaza cu o mina sigura portretele. In toate, o carte de citit. Ii prevad un frumos succes. Cititorii sunt sigur ca nu o vor rata." - Stelian Tanase