Vespasian Erbiceanu (1865-1943). Studiu monografic

Dupa trei decenii de peregrinari in lumea intreaga, perioada in care nu de putine ori m-am simtit marcat de anonimatul propriei existente, am revenit acasa, in tara. De atunci, din anul 2000, am ramas la fel de categoric in hotararea de a scoate din uitare personalitati marcante ale familiei mele care au contribuit la dezvoltarea culturala si sociala a Romaniei. Fara a fi istoric sau scriitor, am fost sustinut in aceasta dorinta de o serie de evenimente (ne)asteptate, precum si de remarcabile initiative private care astazi ma fac sa fiu mandru de cele intre timp realizate. Preludiul la efortul de recuperare a memoriei familiei dateaza din anii ’80, cand Iosif Sava, binecunoscut critic muzical, a luat initiativa sa publice in doua volume corespondenta sorei bunicului patern, pianista si pedagoga Constanta Erbiceanu (1874-1961), cea care mi-a marcat anii copilariei si ai adolescentei insuflandu-mi o pasiune nedezmintita pentru muzica clasica, pasiune care m-a insotit fara incetare de-a