Urzeala tronurilor. Saga Cantec de gheata si foc - Cartea I. Romanul care marcheaza fara doar si poate inceputul detronarii lui Tolkien: Urzeala tronurilor. - Newsweek Intr-un tinut in care verile pot dura ani in sir si iernile, o viata, primejdia se arata la orizont. Vine iarna si pe plaiurile inghetate de la nord de Winterfell forte intunecate si stranii se pregatesc de lupta in spatele Zidului ce protejeaza intregul regat Westeros. In mijlocul conflictului se afla familia Stark de Winterfell, oameni la fel de aspri si neinduratori ca pamantul pe care il stapanesc. Un taram al extremelor, de la fortaretele de piatra ale iernii la castelele belsugului si ale verii, in care lorzi si printese, soldati si vrajitori, asasini si bastarzi iubesc, se lupta si uneltesc pentru a supravietui. Intrigi si comploturi, tragedii si tradari, victorii si teroare in vremurile unor prevestiri sumbre. Soarta personajelor principale, a aliatilor si a dusmanilor lor se afla intr-un echilibru precar, pentru ca fiecare doreste sa castige in jocul cel mai periculos dintre toate: Urzeala tronurilor. - Library Journal Din Saga Cantec de foc si gheata fac parte: • Cartea I: Urzeala tronurilor • Cartea II: Inclestarea regilor. Volumul 1 si 2 • Cartea III: Iuresul sabiilor. Volumul 1 si 2 • Cartea IV: Festinul ciorilor • Cartea V: Dansul Dragonilor. Volumul 1 si 2 De acelasi autor in seria Cantec de foc si gheata la editura Nemira au mai aparut: • Foc si sange • Pachet Seria Cantec de gheata si foc. Volumele 1-5 Fragment din roman: "Curtea era tacuta si pustie. O santinela singuratica statea de straja la posturile de lupta de pe zidurile interioare, cu mantia stransa pe trup, ca sa se apere de frig. Arata plictisit si jalnic cum se zgribulea acolo, singur, dar Jon ar fi schimbat locul cu el intr-o clipita. Altfel, castelul era intunecat si pustiu. Jon vazuse odata un avanpost abandonat, un loc mohorat, unde nu misca nimic in afara vantului, iar pietrele taceau, nespunand nimic despre oamenii care traisera acolo. Winterfell ii amintea de acel loc, in aceasta noapte. Muzica si cantecele se risipeau prin ferestrele deschise din spatele lui. Erau ultimele lucruri pe care ar fi dorit Jon sa le auda. Isi sterse lacrimile cu maneca de la camasa, furios ca le lasase sa curga, si se intoarse sa plece. - Baiete, se auzi o voce. Jon se intoarse. Tyrion Lannister statea pe pervazul de deasupra usii Marii Sali, ca o himera. Piticul ranjea in jos, spre el. - Animalul ala e un lup? - Un lup stravechi, spuse Jon. Il cheama Naluca. Se uita in sus spre omulet, intreaga sa dezamagire fiind uitata dintr-odata. Ce faci acolo, sus? De ce nu esti la ospat? - E prea cald si prea multa galagie si am baut prea mult vin, ii explica piticul. Am descoperit, cu multa vreme in urma, ca este socotita o grosolanie sa vomiti pe fratele tau. As putea sa-ti privesc lupul de mai aproape? Jon ezita, apoi incuviinta incet din cap. - Poti sa cobori de acolo sau aduc o scara? - Oh, lasa asta, raspunse omuletul. Sari de pe pervaz in vazduh. Jon icni, apoi privi cum Tyrion Lannister se roteste in aer ca o minge, aterizeaza usor in maini, apoi sare inapoi in picioare. Naluca se retrase, nesigur, de langa el. Piticul se scutura de praf si izbucni in ras. - Cred ca ti-am speriat lupul. Cer iertaciune. - Nu-i speriat, zise Jon. Ingenunche si-l chema. Naluca, hai aici! Vino! Asa. Puiul de lup pasi cu grija, apropiindu-se, si amusina fata lui Jon, dar isi tinu privirile pe Tyrion Lannister si, cand piticul se intinse spre el, se trase inapoi si-si dezveli coltii intr-un marait tacut. - Ce timid e, nu-i asa? remarca Lannister. - Sezi, Naluca! ii comanda Jon. Asa! Stai linistit! Se uita spre pitic. Acum poti sa-l atingi. Nu se misca pana nu-i spun eu. L-am dresat. - Inteleg, spuse Lannister. Ii zburli blana alba ca zapada dintre ochi si glasui: Dragut lup. - Daca n-as fi aici, ti-ar fi sfartecat beregata, zise Jon. - Atunci ai face mai bine sa te tii pe aproape, vorbi piticul. Isi ridica intr-o parte capul supradimensionat si-l privi pe baiat cu ochii llui bicolori. Eu sunt Tyrion Lannister. - Stiu, spuse Jon. Se ridica. In picioare, era mai inalt decat piticul. Il facea sa se simta ciudat. - Esti bastardul lui Ned Stark, nu? Jon simti cum il strabate un val de raceala. Stranse din buze fara sa spuna nimic. - Te-am jignit? imi pare rau. Piticii nu trebuie sa aiba tact. Generatii intregi de smintiti care fac tumbe imbracati ca la circ mi-au dat deptul de a ma invesmanta cum poftesc si de a spune tot ce-mi trece prin minte. Ranji. Totusi, esti un bastard. - Lordul Eddard Stark este tatal meu, admise Jon batos. - Da. Pot sa vad asta. Ai mai mult sange nordic in tine decat fratii tai. - Fratii mei vitregi, il corecta Jon. Era incantat de comentariul piticului, dar incerca sa n-o arate. - Lasa-ma sa-ti dau un sfat, bastardule! facu Lannister. Sa nu uiti niciodata ceea ce esti, pentru ca, in mod sigur, lumea nu va uita. Fa din asta forta ta! Atunci nu va fi niciodata punctul tau slab. Fa din asta o pavaza si nu va fi folosit niciodata ca sa te raneasca. "
Cărți,multe cărți.
