Considerată o capodoperă a genului scurt, Un trandafir pentru Emily este una dintre cele mai morbide și mai obsedante povestiri din literatura americană. O altă bijuterie marca Faulkner este și Câinele, un tur de forță macabru, cu un final plin de o ironie amară. O explorare a fricii primitive, Soarele acela din amurg redă intensitatea extremă a terorii, pe când Septembrie pârjolit ilustrează sălbăticia cruzimii pe care o simte o mulțime hotărâtă să linșeze un om. Scrisă mai târziu, Toamna în Deltă are în centru amintirile unui bătrân al Sudului ce și-a avut micul său moment de glorie, iar apoi o lungă și lentă descompunere. Mult mai răzbunătoare în spirit și-n literă este Incendierea hambarului, o povestire plină de dramatism despre resentimentele nemărturisite și despre răzbunarea plină de ură. Volumul se încheie cu Mireasma de verbină, o evocare în tradiție romantică a unor oameni mândri care încercau, chiar și după Războiul Civil, să creadă în propria lor invincibilitate. Aceste remarcabile povestiri reflectă profunda iubire, dar și scârba, tandrețea, dar și disprețul, identificarea, dar și respingerea pe care William Faulkner le-a manifestat față de tradițiile și față de felul de viață din partea lui de lume.
Cărți,multe cărți.
