Un hotel cu surprize

Valentina Clopotel si familia ei asteapta cu nerabdare vacanta lor in Grecia! Dar soarta face ca cei patru sa nimereasca in avionul catre Islanda, iar plajele insorite la care visau sa se transforme intr-un oras in care temperaturile nu depasesc 0 grade. Fara haine groase, fara bagaje si fara un loc in care sa doarma, familia Clopotel trebuie sa gaseasca numaidecat un acoperis deasupra capului. Dar in Reykjavik tocmai atunci se desfasoara intalnirea Asociatiei Mondiale a Producatorilor de Ratuste de Cauciuc si un concurs de Mister, iar Consfatuirea Anuala a Comisiei de Verificare a Jeleurilor-Ursuleti este pe cale sa inceapa. In rochii de vara si pantaloni scurti, plouati si infometati, Clopoteii trag la singurul hotel care le poate inchiria o camera: Hotelul Parului Facut Maciuca. Dar in hotelul in care au nimerit, totul este pe dos: mansarda este in pivnita, toaletele sunt pe tavan, iar toata lumea plateste cu grasuni de aur. Unde mai pui ca oaspetii hotelului iti pot citi gandurile, iar din dulap se aud serenade! Tematoare, dar curioasa sa descopere misterele hotelului, Valentina incearca sa afle cat mai multe despre ce se intampla in bizara locatie. Fragment din cartea "Un hotel cu surprize" de Thomas Montasser, Stefanie Reich: "Mai, si ce frig era la Reykjavik! Tata, care, bucuros nevoie mare c-avea s-ajunga in Grecia, se echipase ca de vara, se puse pe tremurat de cum coborara din avion. Cat ai clipi, sosetele i se inmuiara si i se flescaira in toata regula, fiindca ploua cu galeata, iar el n-avea in picioare decat niste sandale. Pantalonii scurti ii fluturau in bataia vantului. Nici mama nu o ducea mult mai bine: rochia de vara pe care o purta parea sa dardaie de frig la fel de tare ca ea si ca Nils, care se tinea strans de maica-sa. Pana si Valentina tremura un pic. Numai Urs-Puturos nu se plangea. La urma urmei, el avea o blanita care sa il apere de frig. Si ii tinea de cald si Valentinei, care il strangea in brate in timp ce cobora treptele spre autobuzul aeroportului. Ceilalti calatori nu pareau sase sinchiseasca de familia Valentinei. Se uitau pe fereastra, se zgaiau la ecranele telefoanelor mobile sau citeau ziare. Tata amutise de-a binelea. Si ce sa mai fi zis, la o adica? La urma urmei, habar n-avea ce-ar fi trebuit sa faca acum familia Clopotel. Sa se urce in urmatorul avion spre Grecia? N-ar fi fost deloc ieftin... Si asta numai in cazul in care ar mai fi gasit locuri libere, ceea ce nu era deloc sigur. Sa se intoarca acasa si sa-si ia haine mai calduroase? - Nici vorba! zise mama. Sa ne ducem baba agaza ca duba aia tot aici sa ne intoargem? Auzi, in Izlaba! O spuse de parca domnul Clopotel era de vina ca avionul ajunsese acolo si nu la Atena. Poate ca ar fi trebuit pur si simplu sa se intoarca acasa si sa nu se mai duca nicaieri."