In unele dintre versurile lui Artur Cojocaru exista un patos dezmembrat, redus la tacere, tocmai pentru a mai putea vorbi despre lucrurile esentiale. Alte poeme sunt construite dintr-o singura fraza, in care tonul neutru si rece al relatarii este dinamitat spre final cu ajutorul unui singur cuvant. O capsa ascunsa intre petalele unei roze, aruncand in aer zaiul indiferentei si al cinismului si lasand in urma ei un nor de stranietate si frumusete. Poemele lui Artur Cojocaru incep abia dupa ce acestea se termina. - Dumitru Crudu Artur Cojocaru are, de foarte devreme, cateva atuuri destul de rare la un poet de-abia iesit din adolescenta: inteligenta, luciditate, impecabila stapanire a mijloacelor. Pe de alta parte, un debut la douazeci de ani e intotdeauna o afacere delicata (sa nu zic riscanta). Secventele pe care Cojocaru le relateaza, minimal si fara stridente, sunt instalate inca de pe acum intr-un perimetru destul de familiar cititorilor de poezie contemporana - nespectaculos si consecvent in formula sa, el se situeaza in momentul de fata la egala distanta intre Dumitru Crudu si Constantin Acosmei, cu o scriitura sigura, exacta, careia nu i se pot aduce reprosuri tehnice si care nu poate fi banuita de extravagante sau fake-uri. De aici incolo, drumul ii este deschis. - Claudiu Komartin
Sa citesti poezia lui Artur Cojocaru e ca o inregistrare mecanica de imagini peste care se suprapune senzatia ca exista undeva, ascunsa si sufocata, o sensibilitate care alege sa se exprime prin contraste, prin raceala, prin mimarea indiferentei. E o singuratate prea zgomotoasa in poemele lui, o liniste care striga dureros in fiecare poem prin automatismul cu care se acomodeaza la lumea din jur. Cu siguranta o carte incantatoare care va cuceri chiar si cititorul contrariat. - Moni Stanila
Cărți,multe cărți.
