?Chingachgook apuca mana pe care vanatorul, cutremurat de sentimentele sale, i-o intindea peste pamantul proaspat rascolit.
Isi coborara amandoi capetele si varsara lacrimi arzatoare pe mormantul lui Uncas. Atunci, in mijlocul tacerii grave care se lasase, Tamenund isi facu auzita vocea, pentru a imprastia multimea.
- Destul! rosti el. Mergeti cu bine, copii ai lenapilor! Mania lui Manitu nu si-a spus inca ultimul sau cuvant. De ce Tamenund ar mai dainui mult timp pe acest pamant? Albii sunt de-acum stapanii pamantului, iar timpul oamenilor rosii inca nu a revenit. Ziua mea a fost mult prea lunga.
Dis-de-dimineata, i-am vazut pe fiii Testoasei fericiti si puternici, si am trait indeajuns sa-l vad pierind, in amurgul lungii mele zile, pe ultimul mohican.?
Cărți,multe cărți.
