Uitarea. Decameron la capataiul mortului - Ungureanu Gheorghe Gheorghe Ungureanu pune punct romanului „Uitarea” în decembrie 2012 şi dă curs preparativelor de publicare. Când am primit manuscrisul pentru a-i întocmi o potrivită prefaţă, am fost avertizat că nu e tocmai un roman epic. Lectura sa mi-a prilejuit observarea unui edificiu corintic, ce ţine de postmodernitate, vizionar într-un sens restrans, aici în sensul că evenimente succesive sau desparţite de mari intervale de timp, sunt prezentate simultan. Cum de nu urmează Gheorghe Ungureanu lecţia vestitului hidalgo Don Quijote, prins în iureşul faptelor sale prezentate în ordine cronologică? Ei bine, nu o face pentru că este mai degrabă un vizionar decât un epic. Romanul nu mai este povestea cuiva, ci o viziune asupra existenţei. Un întreg vizionar. Nu există mulţi prozatori care să conceapă aşa ceva, să vrea aşa ceva şi cu atât mai mult să reuşească să deţină controlul întregului. Gh
Cărți,multe cărți.
