stam fiecare stransi, inchisi
in solitudinea lui,
cum sta nuca in coaja.
as vrea ca norii sa fim,
mereu migratori unul spre
altul, topindu-ne,
dizolvandu-ne unul in
altul, intr-o comuna
conlucrare, aducatoare de furtuni
si-apoi disparand,
fara nici un rest si regret,
in seninul vesnic neschimbator
ce se isca in urma lor.
Cărți,multe cărți.
