Tratat despre obiceiurile, ceremoniile si infamia turcilor

Cartea lui Georg Captivus Septemcastrensis a fost publicata la Roma in 1481. Data este relevanta, pentru ca i-a conferit cumva titlul de „prim incunabul romanesc“, intr-un sens lax, de vreme ce „romanesc“ se refera, cu aproximatie, la autor, nu la limba ori la locul unde a fost tiparita. „Literatura romana de expresie latina cunoaste, in chip surprinzator, doua lucrari dedicate in exclusivitate lumii turcesti, din doua perspective opuse, scrise in epoci asezate de o parte si de cealalta a momentului de akme, de maxima inflorire a Imperiului othman. Georg Captivus este reversul Principelui Cantemir, aflat la Inalta Poarta intr-o epoca ce-i permite sa scrie nu doar despre «marirea», ci si despre «decaderea» ei. Georg este rob la Adrianopole pe cand inca mai era capitala imperiului; Cantemir traieste la Constantinopole, ca ostatic princiar, din 1687 pana in 1710, cu scurte intreruperi. Cele doua decenii turcesti ale lui Cantemir par sa aiba putine in comun cu ale lui Georg. Scopul lucrarii e diferit, asa cum vadit diferite sunt instrumentele cercetarii, sursele bibliografice si martorii nemijlociti cu care intra in contact, abordarea si anvergura stiintifica, publicul caruia i se adreseaza, curiozitatea carturarului, stilul scriiturii si componenta teologica. Imensa lucrare a lui Cantemir, cunoscuta si elogiata, Istoria maririi si decaderii Curtii othmane..., poate fi citita insa in paralel cu acest Tratat despre obiceiurile, ceremoniile si infamia turcilor: amandoua au de castigat in nuantari si in profunzime, conturand deopotriva portretul unui neam si portretele celor doi autori, traitori vreme de douazeci de ani printre turci, despartiti de doua veacuri si jumatate de istorie, incheindu-si viata departe de lumea pe care o descrisesera, dar si de tinuturile natale.“ (Ioana Costa) „Este surprinzator ca istoricii romani, in¬cepand cu Nicolae Iorga, nu au folosit acest text important si original, in timp ce cercetatorii occidenali, germani si maghiari, dar si italieni sau britanici, il citeaza in numeroase lucrari, incercand sa-i desluseasca misterele unor aluzii si mesaje secrete. Prin aceasta editie, un text esential devine accesibil atat pentru cercetatorii diverselor discipline, de la turcologie la teologie, cat si pentru toti cititorii interesati. Tratatul lui George de Ungaria este nu numai o «rafuiala» teologica cu isla¬mul, ci si o inestimabila sursa de informatii despre Turcia secolului al XV-lea si totodata o interesanta marturie a unui tanar transilvanean smuls din mediul crestinismului medieval si stramutat intr-un mediu cultural si religios strain.“ (Constantin Erbiceanu) Ilustratia copertei: Urcarea pe tron a sultanului Mahomed II la Edirne in 1451 (miniatura dintr-un manuscris de la 1584; pictor otoman anonim) Prima editie in limba romana, cu Prefata lui Martin Luther de la 1530 Traducere de Ioana Costa Studiu introductiv de Constantin Erbiceanu