Transilvania in epoca premoderna reprezinta un obiect de cercetare atragator si adecvat pentru o istorie comparativa a religiei si a formelor sale institutionale. Diversele sisteme de constituire, amestec si diferentiere a grupurilor pe baze religioase, etnice si lingvistice, i-au fascinat dintotdeauna pe cercetatorii din interiorul si din afara regiunii. Aceste consideratii sunt mai cu seama valabile in ce priveste convietuirea si coexistenta numeroaselor comunitati de credinta carora le-au apartinut diferitele popoare din Transilvania. Situatia a fost adeseori abordata in lucrari stiintifice, precum si in texte literare si cantece, care evoca tocmai toleranta religioasa subliniata drept caracteristica a Transilvaniei. „Transilvanie toleranta/ adapost credintelor”, unde „in rugaciuni unite/ urca limbile-mpartite/ spre dumnezeiescul tron” – asa sta scris in cunoscuta poezie Transilvanie, dulce tara, scrisa de Maximilian Leopold Moltke in anul 1846, devenita apoi imn al sasilo
Cărți,multe cărți.
