Piesa in trei acte, Toate pisicile sunt negre este in acelasi timp memorie personala si memorie istorica. Tema o constituie istoria unei colonizari, iar locul desfasurarii este Mexicul antic, "singura tara unde intrebarile «Cine sunt eu?»» si «Cine sunt tatal meu si mama mea?» echivaleaza cu intrebarea: «Ce inseamna intreaga noastra istorie?»". Prologul autorului ne introduce in misterele artei mexicane antice, simbolizate de sarpele impodobit cu pene ce se autodevoreaza: imaginea lui Quetzalcóatl - zeul care i-a creat pe oameni si care a fugit disperat dupa ce si-a vazut chipul in oglinda. Actiunea priveste infruntarea, in momentul culminant al intoarcerii lui Quetzalcóatl, dintre doua lumi (aztecii si conchistadorii), reprezentate de doua personaje. Pe de o parte, imparatul poporului indigen Moctezuma sau "puterea fatalitatii", ramas singur si nelinistit din pricina responsabilitatii imense pe care o impune conditia sa de mostenitor al unei puteri pe cale de a se sfârsi. Pe de alta parte, Hernán Cortés sau "puterea vointei", cel in care imparatul si indigenii il vad pe zeul Quetzalcóatl si asupra caruia proiecteaza simbolul dorintei lor de eliberare. Puntea de legatura intre aceste doua lumi este Malinche, indigena-amanta si purtatoare de cuvânt a lui Cortés, cea pentru care ajungerea acestuia la putere inseamna sfârsitul Imperiului Aztec si inceputul unei Noi Epoci.
Cărți,multe cărți.
