Roman privi de pe zid lumea care, sub razele soarelui, îmbrățișă schimbarea pur și simplu. …Omul va prinde mâna ce i-a fost întinsă și, când va ajunge la lumină, va realiza că n-a fost niciodată singur în întuneric. Semenii i-au pavat drumul, au simțit ce a simțit și el, au suferit, au gemut de lipsa soarelui care parcă nu mai răsărea și au prins la rândul lor mâna altuia. În război, în boală, în sărăcie sau în orice fapt plin de suferință, fie omul întotdeauna următorul care să întindă mâna și să sprijine.
Cărți,multe cărți.
