Pot trece si de povestiri (usor stranii) cele insirate ? sub forma de margele, pe un fir pretextual unitar ? de Marinela Opris in debutul ei cu Testoasa care priveste pe fereastra; dar mai sigur e ca ezita intre povestirea fantasy si poemul in proza, ale carui margini le bate ba clandestin, ba fatis. In orice caz, Marinela porneste de la o sugestie (nu chiar improbabil kafkiana) pe care o proceseaza ingenios, lasand detaliile corporale ? transformate in protagonisti ? sa se angajeze in metamorfoze cu bataie alegorica. Metamorfozele pornesc de la principiul autonomiei fiecarei parti anatomice, angajate pe rand intr-o peripetie malformativa si toate avand initiativa metamorfotica. Laolalta, ele sugereaza, insinuant doar, un destin retractil, de fiinta ascunsa dupa o carapace (e, poate, simbolul unificator al povestirilor), salvatoare nu mai mult decat distrugatoare. Fanteziile acestea ?corporale? (de nu mai degraba organoreificante) nu merg, totusi, pe o scriitura corporealiz
Cărți,multe cărți.
