Testamentul unui nebun este marturisirea unui om intemnitat 23 de ani sub trei regimuri politice diferite. Eliberat in 1964, a vrut sa schimbe celula inchisorii cu chilia monahala, dar i s-a interzis. A ramas sa locuiasca intr-un apartament anonim din blocurile uniforme ale Bucurestiului, lucrand ca muncitor la o cooperativa de produse artizanale. Sufletul sau clocotea insa de tumultul amintirilor, de nevoia de a impartasi oamenilor experienta tragica dobandita atat amar de ani petrecuti printre sfinti si demoni. De aceea, in singuratatea camerei sale, fostul detinut a inceput sa-si scrie memoriile, ascunzand pagina dupa pagina in suportul paralelipipedic al unei veioze cu picior din odaie. Cu riscul propriei vieti, Ioan Ioanolide a salvat astfel adevarul despre un trecut pe care Securitatea l-ar fi vrut ingropat odata cu traitorii lui. In volumul de fata editam, sub titlul Testamentul unui nebun, o nuvela gasita intr-un plic separat, cu urmatoarea mentiune a autorului: Aceasta nuvela este inspirata din realitate, incat toate personajele si toate situatiile povestirii sunt luate din viata si faptele pe care le-am cunoscut direct (...); scriu cu sufletul la gura, cu teama si nici nu recitesc paginile, din dorinta de a le vedea cat mai repede ascunse. Nuvela trebuie considerata ca o simpla ciorna, deci trebuie rescrisa, stilizata, refacuta.
Cărți,multe cărți.
