Teoria generala a ocuparii fortei de munca, a dobanzii si a banilor

In 1936, Teoria generala a ocuparii fortei de munca, a dobanzii si a banilor a socat atat lumea academica, cat si cercurile politice. Cu totii stiau ca politicile economice recomandate de economistii neoclasici nu mai erau functionale, dar de-abia acum intelegeau ca devenisera inaplicabile, dat fiind noul context economic si politic. Cartea taia toate nodurile Gordiene ale dezbaterilor pe tema determinarii productiei globale si, in consecinta, a folosirii mainii de lucru, considerand ca factorul determinant poate fi cererea agregata. Printre conceptele revolutionare promovate de Keynes se numara: imposibilitatea echilibrului dintre oferta si cererea de bunuri si servicii, conducand in cele din urma la disfunctiuni precum somajul; ineficienta mecanismelor concurentiale ale pietei libere de a asigura si mentine echilibrul economic; posibilitatea de a utiliza politicile fiscale si monetare pentru a elimina recesiunile si a controla boom-ul economic. Cartea a declansat dezbateri inca de la publicare, iar acestea nu au luat sfarsit nici in prezent. Fiecare recesiune sau criza economica a fost insotita de reevaluarea teoriilor lui Keynes. Indiferent de dezvoltarile ulterioare, Keynes si cartea sa inca reprezinta punctul de cotitura catre noua intelegere a stiintei economiei. Nici o generatie de economisti nu poate porni in cariera fara a aprofunda teoria keynesiana.