In secolul IV se dezvolta in Asia Mica, in Mesopotamia si Siria o serie de miscari ascetice cu caracter rigorist si harismatic si manifestari adeseori radicale, cum a fost eustatianismul si mesalianismul, condamnate de Biserica oficiala. In formele ei extreme, aceasta miscare de inviorare duhovniceasca ne este cunoscuta din cateva liste cu propozitii eretice condamnate de o serie de sinoade din intervalul 340 (Sinodul de la Gangra) si 430 (Sinodul III Ecumenic de la Efes). Forma moderata, ortodoxa a acestei miscari este cea pe care ne-o atesta un bogat corpus de literatura duhovniceasca, cunoscut sub numele de Corpusul Macarian, si a carui cea mai cunoscuta forma e cuprinsa in cele 50 de Omilii duhovnicesti care au circulat sub numele Sfantului Macarie Egipteanul. Patrologii occidentali au demonstrat, dincolo de orice indoiala, apartenenta Corpusului Macarian la spatiul siro-occidental dintre Mesopotamia, Capadocia si Armenia, precum si faptul ca autorul lor, un "fericit" batran fara n
Cărți,multe cărți.
