Sub puterea destinului

- Mandita, zise Ionut cu glas tremurat, daca Dumnezeu o-ngadui intr-altfel si n-oi mai afla cale de-ntoarcere, sa-ti urmezi viata, caci te dezleg de toate fagaduielile.Fata incremeni. Un tremur dureros o zguduia din cap si pana-n picioare.Un nod i se pusese in gat si-i oprea vorbele. Se uita la Ionut printre lacrimile care-i scaldau obrajii si-o frica de moarte pusese stapanire pe ea.- Sa nu spui asta, badita, sa n-o spui, raspunse fata cu glas sugrumat. Te voi astepta pana la sfarsitul vietii si daca n-ai sa te mai intorci vreodata, viata mea se va sfarsi la manastire, unde-mi voi plange nenorocul si soarta.- Mandita, copila mea draga! o striga Ionut, luand-o in brate.- Badita, badita, ce nenorocire pe capul nostru!- Vor trece toate, Mandita.- Doamne, osandeste-ma cum vrei, numai ada-mi-1 pe badita-napoi!- Nu-ti cere osanda, copila mea draga.Ionut se ridica sa plece. Mandita ii cuprinse gatul cu bratele amandoua si se lipi de el.- Badita, sa te-ntorci, badita, c-altfel ma prapadesc fara tine!Fragment