Intre toate epocile, secolul al XIX-lea poate fi numit deopotriva, secolul democratiei sau secolul revolutiilor sau secolul liberalismului sau secolul libertatii de gandire. Stiinta economica, amestecata in acest joc al istoriei, avea de infruntat propriile «revolutii» si propriile «dileme» osciland intre alegeri imposibile. Liberali mari si mici, socialisti de tot felul, democrati si crestini, catolici si protestanti, institutionalisti, anarhisti si conspiratori, empiristi si aprioristi, moderati si marginalisti, toti s-au crezut la un moment dat «stapanii ideilor economice», proclamand ca au gasit cheia bunastarii oamenilor. Lupta se ducea in planul ideilor intre adepti si adversari, dusmani de clasa sau nu, reali sau inventati. Pe langa dezacordul stiintific, un grav dezacord moral insotea controversele. Viziuni catastrofice, utopii, falanstere, asociatii, federatii, dictaturi, democratii etalau guvernari de tot felul. Intrebarea obsedanta aruncata pe piata ideilor ? «
Cărți,multe cărți.
