Soptirile inimii catre Dumnezeu. Viata, paraclisul, acatistul

Sfantul Iosif Isihastul a cunoscut ca tot ceea ce a fost, este sau va fi el vreodata, nu poate sa fie decat in Dumnezeu. Pentru aceea, cu o incordare neasemanata a cuprins Numele lui Dumnezeu in launtrul sau si nu L-a mai lasat din bratele inimii pe Cel Ce Este. De aceea s-a si facut asemenea Lui, vitejia sa fiind a celui care nu vrea cu nici un chip sa se desparta de Domnul in nici unul din gandurile, simtirile si faptuirile sale. Toti cei care voim, ii putem urma Sfantului Iosif incepand prin a nu mai ascunde de Dumnezeu nici un gand, cuvant sau fapta de a noastra, ci a le trai pe toate dimpreuna cu El. Aceasta poate sa ne fie inceput al rugaciunii. Unde ne va duce aceasta stradanie, aceasta simtire, depinde de fiecare dintre noi.